AVEA BUNICA…

AVEA BUNICA…

Avea bunica mea de toate:

Avea o prispă cu mușcate,

Avea fântână, pâine, sare,

Avea putere și răbdare.

Avea credință și iubire

Și-un dor nespus de nemurire,

Avea un cal la o căruță,

Și lapte bun de la văcuță.

Avea povești nenumărate

Și cântece nemaicântate,

Și le spunea adeseori

La clacă și la șezători.

Avea o sobă, un vătrai,

Avea și gura mea de rai!...

Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
Nu mai zăresc ca altădată

La geamuri floarea de mușcată,

Văd atârnate la balcon:

Begonii și rododendron....

Fântâna e necurățată,

Căci bem din sticle apă plată.

Văcuțe sunt puține-n sat,

Bem lapte pasteurizat.

Căruţe vezi foarte puţine,

Dar te-ntâlneşti cu  limuzine.

Nu mai există șezători,

Cu basme și cu ghicitori,

Pe potecuţa spre vecini
Crescut-au spini şi mărăcini,
Căci avem facebook și așa

Știm noi a socializa...

Nu mai avem deloc răbdare,

Bisericile sfinte-s goale,

Porunca dată: să iubim,

Deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste

Azi îl vedem, dar nu mai este!

Toate drepturile rezervate. Reproducerea numai cu acordul autorului

                                            

  Foto-Sezatoare- prof. Magdalena Munteanu

Poezie publicata:
http://www.tirgumureseanul.ro/detali-stire/lista/eveniment/articol/coltul-spiritual-avea-bunica.html



http://uzp.org.ro/avea-bunica/